- Acasa
- Despre noi
- Servicii
- Sfaturi utile
- Contact
search
- Acasa
- Despre noi
- Servicii
- Sfaturi utile
- Contact
Metabolismul sau rata metabolică reprezintă procesul biochimic, normal, prin care corpul animalelor noastre produce și consumă energie. Termenul de metabolism se referă la milioanele de reacții biochimice care se desfășoară în organismul animal, uman sau chiar al plantelor. El asigură buna desfășurare a tuturor funcțiilor acelui organism.
Metabolismul este cel care dictează necesarul zilnic de energie de care organismul are nevoie, cât și cantitatea de hrană necesară pentru a asigura această energie.
Fără dar și poate, metabolismul este un proces individual, influențat de o varietate de factori și situații patologice sau fiziologice, astfel:
Metabolismul este caracterizat de două mari procese sau, mai bine spus, de două canale interactive; acestea sunt catabolismul și anabolismul.
Catabolismul este procesul prin care componentele alimentare (carbohidrații, proteinele și grăsimile) sunt degradate la forme simple, care mai apoi pot fi utilizate de organism pentru producerea de energie. Să ne gândim la acest proces ca fiind „metabolismul distructiv”, care produce materia primă, combustibilul, pe baza căruia celulele își desfășoară activitatea. În această etapă a metabolismului, celulele descompun grăsimile și carbohidrații pentru a produce energia care alimentează procesele anabolice, cum ar fi: reglarea temperaturii corporale, contracția musculară, locomotia, procesele mentale, etc. Pe măsură ce catabolismul se desfășoară și elementele biochimice sunt degradate, pe lângă energia rezultată, se produce și o cantitate de substanțe nefolositoare organismului, deseuri metabolice. Acestea vor fi eliminate din corp prin transpirație, urină sau fecale.
Anabolismul este componenta „constructivă” a metabolismului, așadar, toate procesele anabolice sprijină creșterea, dezvoltarea celulară și astfel, implicit, a întregului organism.
Să privim în continuare câteva dintre deosebirile metabolice și biochimice întâlnite la câini și pisici.
Pentru început, trebuie să ne familiarizăm cu doi termeni importanți: carnivor și omnivor.
Pisica este considerată de către oamenii de știință ca fiind strict carnivor; pe când câinele este considerat a fi omnivor. Ambele specii fac parte din Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, dar principala diferență între acestea este că pisica nu este capabilă să își susțină funcțiile vitale decât consumând o dietă bazată pe carne. Câinii, sunt capabili să supraviețuiască chiar și consumând o dietă vegetariană (pot să-și sintetizeze din aceasta majoritatea aminoacizilor esențiali), din acest motiv ei nu trebuie să consume carne pentru susținerea funcțiilor vitale.
Totuși, trebuie să avem în vedere faptul că, cu toate că, prin definiție, cainii sunt omnivori (pot să digere și să metabolizeze atât compușii vegetali cât și animali), asta nu înseamnă că o dietă bazată exclusiv pe materii vegetale este benefică pentru câinele tău, ba din contra!
Spre deosebire de câini, la pisici există numeroase substanțe chimice care le sunt necesare pentru a supraviețui. Aceste substanțe, unele foarte complexe, altele foarte simple, trebuie să fie asigurate, în permanență, fie prin aport exogen.
Ca și alte organisme vii, plante sau alte animale, pisica își poate sintetiza, în propriul corp, substanțele necesare pentru susținerea vieții și a proceselor fiziologice. Să luăm spre exemplu vitamina C: câinii și pisicile sunt capabile să-și producă singure cantități suficiente prin sinteza la nivelul ficatului; în schimb, noi, oamenii, putem face acest lucru doar într-o mică măsură. Astfel, pentru a ne menține sănătoși, avem nevoie de o sursă externă de vitamina C.
Pe de altă parte, există numeroși compuși chimici pe care pisica nu-i poate produce în interiorul organismului sau, ea fiind dependentă de o sursă externă. Această sursă este carnea altor animale care, spre deosebire de pisică, sunt capabile să sintetizeze acele substanțe pe care pisica nu poate. Se poate spune deci că pisica împrumută nutrienții de la alte animale prin consumul acestor carnuri.
Câteva dintre diferențele biochimice dintre câini și pisici ar fi următoarele:
Acestea au fost doar câteva dintre diferențele majore și vitale ale metabolismului câinilor și pisicilor. De departe sunt evidente nevoile speciale ale pisicilor și grija pe care trebuie să o acordăm atunci când stabilim alimentația animalelor noastre.
Există, în interiorul organismului animalelor noastre, un întreg cosmos de reacții fizice, biochimice sau hormonale menite să asigure un echilibru atât de fragil încât cea mai mică schimbare, fie ea cantitativă sau calitativă, poate să însemne, de cele mai multe ori, un adevărat dezastru metabolic.